Drumul până la Filip, la Cercul Polar, a fost lung și greu. Dar am ajuns. Am jucat șah la cercul polar.
De când am acceptat, în martie, propunerea lui Filip de a-l vizita, am început să gândesc meticulos ca un șahist, itinerariul verii 2025, zi după zi. Cum să nu profit de această oportunitate de a ajunge la Cercul Polar și de a face ceva atât de inedit?
Luând în calcul traseul de peste 4000 km, plus un zbor suplimentar până la Filip, am încercat să unesc pe harta Europei cât mai multe puncte unde locuiesc elevii mei, atât la dus, cât și la întors spre România. Totul ținând cont și de vacanțele de vară ale elevilor. Ele depind de calendarul școlar — diferit de la o țară la alta.
Au fost trei săptămâni de drum de când am plecat din Cluj, locul ultimei întâlniri cu mai mulți elevi. Am îmbinat hobby-ul meu, călătoritul, cu revederea altor elevi pe drum, rar dormind două nopți la rând în același loc, dar fără să ratez vreo clasă.
Când a aterizat avionul de 20 de persoane, de mărimea unui microbuz, Filip m-a întâmpinat cu brațele deschise la minusculul aeroport local.
Pentru următoarele două zile, Filip s-a dovedit un excelent ghid local.
Mai întâi, mi-a arătat pârtiile unde norvegienii sar cu schiurile și se antrenează chiar și vara. Udând pârtia de iarbă sintetică pentru a aluneca mai bine.
Am fost norocos să prind o vreme cu 18 grade la amiază, ceva rar în acest colț de lume.
L-am invitat pe Filip să participe la cinci clase de șah, alături de mine. Surioara Aura, de aproape cinci ani, a făcut și ea o lecție introductivă. Cu pioni, pregătitoare pentru cursul pe care îl va începe în toamnă.
La miezul nopții, am intrat și într-o clasă a lui Mr. Adam. Elevii din America de Nord au văzut cum arată lumina nopții de vară în nordul Norvegiei.
A doua zi, Filip și Aura m-au dus la obiectivul turistic principal — punctul de 66 de grade și 33 de minute latitudine nordică, unde începe Cercul Polar. Credeam că suntem cei mai nordici români de pe planetă… până când, în parcare, spre șocul nostru, am dat de un autocar din Vâlcea. În magazinul de suveniruri, am întâlnit un mare grup de turiști români. Făceau coadă la înghețată.
In sfârșit, a venit momentul mult așteptat, atât de Filip, cât și de mine. Să jucăm șah la cercul polar la miezul nopții. Am aflat că, în Norvegia, copiii se culcă foarte târziu în „nopțile” de vară.
Am mers în centrul orășelului, unde am jucat o partidă de Chess 960, pe lumină.
În scurtul timp petrecut acolo, am învățat multe despre cultura norvegiană. Despre nenumăratele particularități ale stilului de viață din acea regiune. Exemple ar fi casele tipice cu pământ și iarba pe acoperiș. Sau scăldatul în fiorduri cu apă de 8 grade – ceea ce am și probat.
La plecare, Filip mi-a făcut cadou un rege și o regină creați cu imprimanta lui 3D. Îmi vor aminti mereu de această excursie memorabilă la Mo i Rana.
