Weekendul trecut, Edi, elevul nostru din Cluj-Napoca, a terminat pe locul 2 la primul său turneu de șah în persoană și a plecat acasă cu un trofeu. Felicitări, Edi! 🏆
Un astfel de rezultat la prima competiție este rar. Ca să înțelegeți de ce, hai să vedem cum arată de obicei primul turneu.

Ce se întâmplă de obicei la primul turneu
După câteva luni de lecții online, mulți elevi (mai ales băieții) vor să-și încerce norocul la o competiție locală din orașul lor.
Au deja câteva victorii cu colegii de școală sau cu prietenii care nu fac lecții de șah, așa că vin cu așteptări mari. Ce nu anticipează este diferența de nivel dintre un prieten care a învățat șah de la bunicul lui și un copil care participă constant la concursuri.
La asta se adaugă regulile tehnice ale unui turneu oficial: piesa atinsă trebuie mutată, mutările ilegale, ceasul, foaia de joc și alte formalități.
Pronosticul meu pentru un elev la primul turneu este de 1, maximum 2 victorii din cele 5 partide tipice unei competiții recreaționale. Le-am spus asta și părinților lui Edi, înainte de turneu.

De ce pierd începătorii
Paradoxal, în șah scorul de la primul turneu spune puțin despre nivelul real al copilului. Noii veniți pierd mai des decât ar trebui, nu pentru că sunt mai slabi decât adversarii, ci din cauza a trei factori:
- lipsa de experiență în competiții formale;
- emoțiile;
- noutatea a tot ce văd la turneu.
Așa că primul turneu se termină de cele mai multe ori cu dezamăgire și, nu rareori, cu lacrimi. Asta se întâmplă mai ales la băieți, ale căror așteptări sunt spulberate. Șansele de a primi o cupă sau o medalie, nu doar o diplomă de participare, sunt aproape zero.
Mai e un detaliu: categoriile de fete au adesea puțini participanți, așa că medaliile se acordă mai ușor, iar asta poate fi frustrant pentru un băiat cu 2 victorii și fără premiu.
Momentul decisiv: reacția părinților
După dezamăgirea primului turneu, părinții aleg de obicei unul dintre două drumuri:
- „Trebuie să mai participe, ca să câștige experiență și să devină mai puternic.”
- „Mai așteptăm 6 luni, nu e pregătit emoțional să piardă.” (pentru că a plâns)
Atitudinea părinților după primul turneu, indiferent de rezultat, contează mai mult decât rezultatul în sine.
E firesc să vrei să-ți protejezi copilul, pentru că nimeni nu vrea să-și vadă copilul plângând. Doar că, în cele 6 luni de așteptare, ceilalți copii nu stau pe loc. Când copilul tău revine la turnee, adversarii lui vor avea 6 luni de experiență în plus. Vor fi mai duri și mai bine căliți.
În schimb, copiii care continuă să participe ajung în scurt timp să fie ei cei care câștigă împotriva următorilor novici, datorită experienței acumulate.
Personal, sunt de partea primului drum. Părinții care aleg să meargă mai departe îi motivează pe copii să fie mai atenți la lecții și să lucreze mai temeinic, dacă vor să câștige mai mult. Îi învață să nu fugă de provocări, ci să le depășească prin muncă.
Când un copil renunță după primul eșec și trece la alt sport „unde poate va avea mai mult noroc”, riscul e ca povestea să se repete la prima competiție de acolo. Încet-încet se formează obiceiul de a căuta un nou început mai ușor, în loc de a trece prin dificultate.

Cele 4 discursuri pe care să le ai pregătite
Ca părinte al unui copil care merge la primul turneu, e bine să ai pregătite 4 discursuri și să te aștepți la orice:
- Rar: ce îi spui dacă termină pe locul 2, ca Edi.
- Ce îi spui dacă termină pe locul 4 și tocmai a ratat medalia.
- Cel mai des: ce îi spui dacă a terminat printre ultimii și a pierdut aproape toate partidele.
- Ce îi spui dacă a terminat pe ultimul loc, cu 0 puncte.
Pentru cazul în care câștigă locul 1, deocamdată nu trebuie să vă stresați. ☺️
Despre fiecare dintre aceste discursuri vom scrie în partea a doua a articolului.
De ce să nu spui „nu-i nimic!”
Cel mai rău lucru pe care îl poți spune unui copil care tocmai a pierdut sau care plânge este „nu-i nimic!”.
Pentru el, ceva este. A muncit, a sperat și a fost dezamăgit. „Nu-i nimic” îi transmite că ce simte nu contează. Ce să-i spui în schimb găsiți tot în partea a doua.
Înapoi la Edi
Edi a fost excepția fericită. Dar indiferent dacă copilul tău vine acasă cu un trofeu sau cu lacrimi, primul turneu e doar începutul.
Copilul tău se pregătește de primul turneu? Scrie-ne și îți spunem la ce să te aștepți.

